Treceți la conținutul principal

Postări

ANONIM (sec. XVIII, Transilvania / România)

OCCISIO GREGORII IN MOLDAVIA VODAE TRAGEDICE EXPRESSA
(fragment)
Testamentum Bachi

În numele fărşangului,
raiului şi vinului
celui dulce şi celui cu pelin,
să zicem toţi amin.
Vrând aşe Dumnezău
cel din tău,
pă carele cinstesc eu,
ca după această lume să mă mute,
deacă nu-i mai mult vin în bute
şi să mă ducă în rai cu dibolii
şi în tău cu îngerii,
unde să auz ocheche-ocheche
vai şi de viiaţa me.
Iacătă, dară, fiilor
şi cari mă cinstiţi tuturor.
vă las în scris testamânt,
supt păcat şi jurământ,
ca toate ale mele aşa să le daţi
precum minten vă învăţi:
foalele mieu, care-i sufletul mieu, îl mâncaţi
şi în pomana me vă uspătaţi.
Iară de-l veţi împărţi
mai la mulţi va prisosi;
faceţi dară din maţe
cărnaţe,
din cele mărunte
la ceteră coarde,
din vine
strune,
din măruntăi
tăieţăi,
din plămâne
bucate bune
şi în rânză
puneţi brânză.
Cel ficat
meargă nemestecat;
din peliţa (de) lângă plămână
facă-ş cele jingaşe mănuşi în mână,
din peliţa de burdof
facă-ş căiţă cu ţof;
din măduha în ea băgată,
facă-ş carii capul cicilesc,
pomadă şi sopon d…
Postări recente

ERICH FRIED (1921-1988, Austria)

NUMAI CĂ NU
- fragment -
Viața ar fi fost mai simplă dacă nu te-aș fi întâlnit Numai că nu ar fi fost viața mea
MICĂ PILDĂ
Și viața netrăită ia sfârșit poate doar ceva mai lent precum bateria unei lanterne de nimenea folosită
Dar asta nu ajută prea mult: Dacă vrei (să zicem) această lanternă după ani și ani s-o aprinzi nu mai iese nicio respirarea-a luminii iar dac-o deschizi nu-ți găsești decât oasele iar dacă ai ghinion și ele de tot măcinate
Așa că la fel de bine ai fi putut lumina
____________________ Traducere de Grete Tartler. Din vol. Poezie germană contemporană, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1991

ROGER McGOUGH (n. 1937, Anglia)

CE EȘTI TU
(fragmente)

ești laba pisicii
în somnul peștișorilor aurii din miez de noapte

ești valuri
care mi-acoperă picioarele cu pleduri reci

ești ursulețul de pluș (ca și nou)
găsit la locul unui accident rutier

ești o zi pierdută
din viața unui asasin de copii

ești copacul subacvatic
în jurul căruia rotesc peștii ca frunza

ești verdele
a cărui adâncime nici nu mi-o pot imagina

/.../

ești depărtarea
dintre accident și cabina telefonică
măsurată în bătăile inimii

/.../

ești clipa dinainte
ca orbul să-și pună ochelarii săi negri

/.../

ești clipa dinaintea
prefacerii norilor în locomotive
fără de milă azvârlite-n soare

/.../

ești clipa dinainte
ca pata de lumină a reflectorului în întuneric
să-nhațe ca un crab cântărețul

ești clipa dinainte
ca sămânța să se cuibărească în pântec

ești clipa dinaintea
prăbușirii nervoase a ceasurilor
când nu vor să mai țină pasul cu nebunia omenească

/.../

ești clipa de mândrie
dinaintea celei de a cincizecea mătănii

ești clipa când poemul
asemenea unui monarh se stinge
în înserare

__________…

GEORG HEYM (1887-1912, Germania)

MUNTELE SPÂNZURĂTORII

Pe muntele pleșuv am fost conduși.
Cu mâini la spate prinse strâns cu sfori
Schelete-n aer noi priveam supuși.
Dansa și țopăia-n vânt șleahta lor.

Urcam pe scări în cerc. Cu prea ușorul
Lor semn ne salutau. Ni se lipea
De reci sudori tot părul. Cu piciorul
Călăul într-o parte ne-mpingea.

Ne prăbușeam în gol. Cum dintr-o dată
În ceafă osul se rupea, plăcut
Ne cufundam în visuri, totodată
Prinși de butuc în somnul lung și mut.

Dormeam vreun an de veghe. În odaie
Aeriană jalea ne pierea.
Și într-o noapte ne trezeam pe ploaie.
Ne salutam în grai de morți deja.

Cheleam cu anii. Părul de prisos
Părea-n șuvițe albe să mai crească.
Fălci, fără carne, ne-atârnau în jos,
Ca la moșnegi ce toată ziua cască.

Doar creierul întinerea-n furtuni.
Dansam cu zarvă-n ștreang. În loc de flori
Purtam pe frunte negrele cununi
Catranu-acestei mari spânzurători.

Ne înnegrea rugina vremii-ncet.
Purtam ca-nsemn de ordin ștreangul greu.
Stam calmi când gerul iernii-n nopți, nămet,
Turbanul ni-l sucea pe cap mereu.

Vede…

PIOTR SOMMER (n. 1948, Polonia)

MICI INFIRMITĂȚI

Infirmitatea unui copil poate fi complet măruntă -
vreo urmă sumbră a atingerii
unui vis plin de coșmar, probabil
încă în pântecul mamei,
sau poate cu totul în altă parte,
nu știu unde.

Acest băiețel de trei ani și jumătate
sau poate patru încă
nu-și dă seama
de buza de iepure.
În rest este frumos
și frumos îmbrăcat, și firește
uneori merge cu mama sa tânără
la cofetărie. Dar tot nu știe
că nu ar trebui să se uite la mine
în mod normal, nici să exagereze:
să holbeze ochii, să facă mutre,
să se smiorcăie, să-și umfle obrajii,
ca oricare alt copil.

Mai devreme sau mai târziu se va vedea
că în gura lui totul
sună altfel și că grimasele
nu i se potrivesc,
deși cuvintele mamei înseamnă acum
doar ceea ce trebuie să însemne:
"Vino la masă, că îl deranjezi
pe domnul, o să-ți dau o prăjitură".
Iar el se va duce la ea
și probabil la întrebarea
dacă i-a plăcut, va răspunde da.

LUMINILE DIN GARĂ

Luminile din gară și cele de deasupra lor se unesc,
se unesc zilele săptămânii,
vântul cu respirația -
nu exis…

PETRE STOICA (1931-2009, România)

FRIZERUL

Pornea dis-de-dimineață cu lădița sub braț,
ciocănea discret în geam până când auzea
o tuse ușoară, un răspuns mormăit...
Povestea ce s-a întâmplat peste noapte în sat,
afla cine se duce la târg să cumpere cai,
cine se căsătorește curând, cine s-a spânzurat.
Era calendar; știa prețul porumbului nou;
nimeni nu punea ventuze mai bine ca el!
Cu pămătuful ca o crizantemă-nfoiată
arăta un punct în aer - și vorbea, și vorbea...
Mie îmi plăcea când pulveriza odecolon.
Acoperit de zăpadă și ploaie, tras între umeri
alerga cu lădița din casă în casă...
De sărbători felicita familia întreagă,
deseori era poftit să rămână la masă.
Duminica după-amiaza îmbrăcat în haine negre
juca popice sau farbel cu cărți ungurești,
mândru cerceta pe fiecare parte: - Da, eu v-am făcut
frumoși, cu briciul și cu priceperea mea!
Afla el primul noutățile în sat.
Nimeni nu s-a supărat vreodată pe el -
pe toți i-a făcut pentru o zi două frumoși,
tuturor le-a spus taine la ureche
dimineața, aplecat peste capete somnoroase
cu briciul …

GEO BOGZA (1908-1993, România)

AMINTIRI DIN POLONIA
I
La Varșovia, o fată vorbea așa: Dacă vrei să mă mângâi, nu m-aș împotrivi Dacă vrei să mă săruți, ți-aș da voie Ți-aș da voie să-mi dezgolești sânul. Dar să știi că pe tata l-au împușcat nemții Iar pe un frate al meu l-au ars în cuptoare.
Dacă vrei să mă mângâi, nu m-aș împotrivi, Dar să știi că morții aceștia urlă în mine Și eu toată, toată sunt de cenușă. Sărută-mă, dar să nu-ți par amară.
AMINTIRI DIN POLONIA
II
La Cracovia, o fată vorbea așa: Dacă vrei poți să-mi cuprinzi umerii Dacă vrei poți să-mi mângâi sânii Dar să nu-mi cumperi niciodată mărgele. Aveam treisprezece ani când nemții Au spânzurat-o pe mama, în stradă, de un copac.
Dacă vrei putem trece Vistula înot Dar să nu-mi spui că am gâtul alb și frumos Și să nu-mi cumperi niciodată mărgele.
BOLNAVUL PEISAJ PETROLIFER
Cum se frământă peisajul de parcă ar vrea să moară un deal de oboseală cade în genunchi și gâfâie cu carnea plesnită în fâșii.
Dealul e un bolnav bătrân și fără lecuire în măruntaiele lui păcura supurează, ca o pla…