Treceți la conținutul principal

Postări

JACQUES WERUP (1945-2016, Suedia)

DRAGOSTEA
Cine mai are timp să iubească un cui ruginit? Cine se mai gândește cât de trist stă, ani și ani, un cauciuc de bicicletă spânzurat într-un cui, acolo, în colțul acela ‒ niciodată luminat ‒ de magazie. 
FIRUL ELECTRIC
E cu putință să scrii poezii despre firul electric? Până târziu, în secolul al nouăsprezecelea, nimeni n-a scris despre așa ceva pentru simplul motiv că firul electric nu exista. După câte știu, probabil din inerție, despre firul electric nimeni n-a scris versuri nici până în prima jumătate a secolului douăzeci. Estetica, de altfel, ca multe altele pe lumea asta se inspiră din obiceiuri: ceea ce a fost frumos rămâne pentru totdeauna frumos. De aceea poezia aceasta, pe care am de gând s-o scriu despre firul electric, poate fi luată drept noutate, dar la drept vorbind, se poate scrie o poveste de dragoste despre firul electric? De bună seamă. Ar fi chiar foarte simplu. Doar câteva cuvinte, din care să se afle că datorită firului electric poți să aprinzi lampa în obsc…
Postări recente

CRISTIAN POPESCU (1959-1995, România)

Foto: Dora Stănescu

TELEFONUL DIN COLȚUL STRĂZII
Noaptea, dacă introduci în telefonul din colțul străzii o scoică în loc de monedă, o scoică mică, albă, neciobită, culeasă vara, pe plajă, în loc de ton vei auzi minunatul sunet al valurilor. Apoi poți forma orice număr și-ți va răspunde, te va chema un glas de sirenă. Noaptea, dacă introduci în telefonul din colț o petală de trandafir în loc de monedă, în loc să auzi tonul vei simți minunatul miros de fân cosit și liliac înflorit. Formând orice număr o voce blândă de bătrână îți va explica liniștit cum se face cea mai grozavă dulceață de trandafiri. Noaptea, dacă sufli în telefonul din colț fum de țigară în loc să introduci o monedă, în loc de ton din receptor va izvorî ceața, ceață caldă care te va cuprinde întreg, va umple încet strada, casele, se va agăța de crengi ca pânzele de păianjen. Noaptea, dacă introduci în telefonul din colțul străzii o monedă de un leu, trebuie câteodată să bați cu pumnii în telefon până îți vine tonul și formâ…

ADRIAN POPESCU (n. 1947, România)

Sursă imagine: YouTube
UN CAMION

Un camion cu prelată trece pe șoseaua umedă
Pânza tare foșnește pălmuită de vânt
Miros de fructe, gudroane și ulei
răzbate dinăuntru.
Dacă-ncetinește, numai o clipă, la cotitură
am putea urca dintr-un salt;
cuibăriți printre lăzile strălucitoare și sacii negri

am putea ajunge fără-ndoială la țintă.

__________________________________
Din vol. Suburbiile cerului (1982).

PRIMĂVARĂ

Prin poduri pisicile au fătat iar
Pui orbi și cleioși ca mugurii.
De atâtea uși trântite spre ziuă
Batrânii amorțiți persecutați
De frig așteaptă înnebuniți
Să le șiroiască geamurile
În pumni.
Mai tinerii se despart brusc
Ca o gușă de canar vibrând
Cu miezul tăiat.
Ca lâna berbecilor în vânt
Se răsucesc acoperișurile
Nu poți sta prea mult
Întins pe spate în câmp
Rândunicile sfinte vin
Să-și facă un cuib în
Scobitura trupului tău
Ca la un colț de grajd
Cu paie umede în cioc.
Pe morminte înflorește
Pulpa ciupercilor
Lasă,
        nu e păcat
Dacă înflorește
Pulpa ciupercilor.

_______________________
Din vol. Umbria (197…

RICHARD BRAUTIGAN (1935-1984, SUA)

FLORIN HĂLĂLĂU (n. 1967, România)

nu vrei

să ne mutăm prea sus
la etajul întâi
ar fi perfect
când ne vom mișca foarte greu
să n-avem mult de urcat

nu mi-ai fi putut spune
mai frumos de atât
că vom îmbătrâni împreună

____________________
Din vol. Obiectele din oglindă sunt mai aproape decât par, Casa de pariuri literare, 2016

MARIANA CODRUȚ (n. 1956, România)

Foto: Michael Astner
AM VĂZUT-O

am văzut-o. nu era cruntă.
își ținea picioarele larg desfăcute
să intre muzica în ea. dansa
din jumătatea de sus a trupului,
goală, pe nisip. nu mai semăna cu ea însăși -
un zâmbet îi atârna din gură
ca unei pisici coada șoarecelui prins.

pur și simplu stătea pe nisip
și dansa
cu jumătatea de sus a trupului,
iar muzica desfăcea încet
aripi de șindrilă albă în vânt.

_______________
Din vol. Ultima patrie, Editura Paralela 45, 2007

CONCEPȚIA MEA DESPRE LUME ȘI VIAȚĂ

până la douăzeci de ani
toți s-au simțit datori să-mi formeze
"o concepție despre lume și viață".

alți douăzeci de ani m-am cocoșat
sub această
concepție despre lume și viață.

acum sunt un câmp
de pe care s-a smuls pielea de bitum
fiindcă într-o zi am dat naibii
concepția despre lume și viață.

SUNT TOT TIMPUL ÎN PRIZĂ:

dacă vineri trebuie să achit factura la apă, chiar de luni îmi spun mereu, îngrijată: am de plătit factura la apă, trebuie să plătesc factura la apă!

e vorba să merg în vară la Praga? încă din iar…

BOGDAN-ALEXANDRU STĂNESCU (n. 1979, România)

Foto: Cosmin Bumbuț
TAȚII MEI

Oi, oi, oi tații mei vitregi, cum au venit și s-au dus ei
Cum m-au ținut în palme și m-au crescut ca pe-un pui de cuc
Pe unde-or fi tații mei vitregi, prin ce cotloane, prin ce morminte
Unde-s mâinile care mi-au dat lapte din căni ciobite, unde-s iepurii albi ai copilăriei,
Drumurile prin pantelimon, când el nu dansa
Unde-i vatra luminoasă, cu ale ei străluciri apașe
Unde-i Luluța, cățeaua iepure, arhitecta gropilor
Mieii de paște, rânjiți și picurând zeamă de gambrinus
Unde-s mărășeștii, carpații, pepenii de vară
Drumurile spre mare, în dimineți sulfuroase, nesul frecat în ceașcă
Barbutul de pe lacul riviera, regina bălții, mierea de la subrațul tău
Fularele pe care ți le-ndesai pe cap, ca să nu te tragă, plăpumile matlasate
Unde-i totosh, pisica noastră căcăcioasă, unde-s chiloții tăi de bumbac
băile pe care le făceam împreună, recitând coana mița biciclista
Oi, unde s-au dus toți …