Treceți la conținutul principal

PETRE STOICA (1931-2009, România)


FRIZERUL

Pornea dis-de-dimineață cu lădița sub braț,
ciocănea discret în geam până când auzea
o tuse ușoară, un răspuns mormăit...
Povestea ce s-a întâmplat peste noapte în sat,
afla cine se duce la târg să cumpere cai,
cine se căsătorește curând, cine s-a spânzurat.
Era calendar; știa prețul porumbului nou;
nimeni nu punea ventuze mai bine ca el!
Cu pămătuful ca o crizantemă-nfoiată
arăta un punct în aer - și vorbea, și vorbea...
Mie îmi plăcea când pulveriza odecolon.
Acoperit de zăpadă și ploaie, tras între umeri
alerga cu lădița din casă în casă...
De sărbători felicita familia întreagă,
deseori era poftit să rămână la masă.
Duminica după-amiaza îmbrăcat în haine negre
juca popice sau farbel cu cărți ungurești,
mândru cerceta pe fiecare parte: - Da, eu v-am făcut

frumoși, cu briciul și cu priceperea mea!
Afla el primul noutățile în sat.
Nimeni nu s-a supărat vreodată pe el -
pe toți i-a făcut pentru o zi două frumoși,
tuturor le-a spus taine la ureche
dimineața, aplecat peste capete somnoroase
cu briciul ascuțit și lucios...


ÎN DONJONUL ACADEMIEI DE LITERE

Inutil să mă convingeţi că n-a fost aşa
domnişoarele cultivau plăcerile sportului
încă din timpul lui Richard Coeur de Balan
çoire
instalat în donjonul Academiei de Litere
eu însumi arbitrasem o partidă de tenis
ce lent ce lent se deplasau păuniţele
în malacoavele lor măturând fără jenă ciupercile
şi mingea trecea de la rachetă la rachetă
cu graţia unui salut adresat în grădinile publice
toamna spre amurg, după fiecare meci ofeream
câte-o cupă umplută cu dulceaţă de coacăze
seară pe terasă domnişoarele primeau complimente
din partea barbişoanelor cu decoraţii şi ordine


IGNORANȚĂ

Femeia opulentă din coridor îngână romanțe
cum de nu vede viespea lipită de obrazul copilului
care mănâncă hulpav prăjitură prefirată cu făiniș de vanilie
prea multă ignoranță în această după-amiază
cu miros de baltă și prune fermentate
sânii femeii sunt parcă și mai umflați
dar brusc mașina de călcat se răzbună
își deschide aripile și depune ouă de jar
acolo în biblioteca porumbeilor

în această după-amiază fără nume în calendar

POEMUL

O furnică traversând nepăsătoare tăișul securii

APROAPE UN HAIKU

Pe tubul scârbos de beton
un fluture cu aripile împreunate
ca două rime perfecte

MORȚII NOȘTRI DRAGI
- fragment -

Morții intră noaptea în casă
morții noștri dragi
dau la o parte draperiile grele
aprind chibrite unde sunteți întreabă
unde

nimeni nu-i aude

dormim pe o altă parte a pământului
visăm dragostea fericirea visăm dimineața
sunând ca un corn englezesc deasupra clădirilor
în care zi de zi fabricăm nemurirea în serie

nimeni nu-i aude
[...]

LĂCUSTELE

La ceasul belşugului aşteptat
sosesc pe neaşteptate lăcustele


invadează străzile clădirile publice
asaltează tarabele cu mirodenii şi produse cosmetice


una câte una intră în visteria cerşetorului
se strecoară sub fustele femeilor

                        coafându-le pubisul
străpung urechile fruntaşilor politici
adunaţi să trateze compromisuri cu plaga


tunetul clopotului trezeşte morţii
care vin la faţa locului


lăcustele autohtone lăcustele marocane lăcustele

                       de toate neamurile
rod registrele cadastrale chitanţierele rod

                      dantelariille grădinilor
nici pietrele de moară nu-s ocolite


o catastrofă de dimensiune istorică


spre seară lăcustele sătule
pleacă în formaţiune de nori


umăr lângă umăr cetăţenii urbei cântă în cor:

și de această dată răbdarea noastră
a fost exemplară

RÂD ȘI FUMEAZĂ

Candidaţii la fericire
stau pe terasă beau bere irizată


dezbat probleme despică
butucii adevărului descriu
violente scene erotice


râd şi fumează râd
şi râgâie cu fervoare


treptat treptat berea se tulbură
sub aburii căscatului


şi deodată noaptea
coboară în testiculele lor transpirate


PASTEL METAFIZIC

O femeie iese din lanul de porumb
scărpinându-şi sexul mătăsos
spre uimirea
grănicerului de pe linia ce desparte
graniţa vrăbiilor de graniţa scaietului


încă un semn că toamna va fi asimetrică


____________________

Din antologia Uitat printre lucruri uitate, colecția BPT, Ed. Minerva, 1997







Postări populare de pe acest blog

BOGDAN-ALEXANDRU STĂNESCU (n. 1979, România)

Foto: Cosmin Bumbuț
TAȚII MEI

Oi, oi, oi tații mei vitregi, cum au venit și s-au dus ei
Cum m-au ținut în palme și m-au crescut ca pe-un pui de cuc
Pe unde-or fi tații mei vitregi, prin ce cotloane, prin ce morminte
Unde-s mâinile care mi-au dat lapte din căni ciobite, unde-s iepurii albi ai copilăriei,
Drumurile prin pantelimon, când el nu dansa
Unde-i vatra luminoasă, cu ale ei străluciri apașe
Unde-i Luluța, cățeaua iepure, arhitecta gropilor
Mieii de paște, rânjiți și picurând zeamă de gambrinus
Unde-s mărășeștii, carpații, pepenii de vară
Drumurile spre mare, în dimineți sulfuroase, nesul frecat în ceașcă
Barbutul de pe lacul riviera, regina bălții, mierea de la subrațul tău
Fularele pe care ți le-ndesai pe cap, ca să nu te tragă, plăpumile matlasate
Unde-i totosh, pisica noastră căcăcioasă, unde-s chiloții tăi de bumbac
băile pe care le făceam împreună, recitând coana mița biciclista
Oi, unde s-au dus toți …

MARIANA CODRUȚ (n. 1956, România)

Foto: Michael Astner
AM VĂZUT-O

am văzut-o. nu era cruntă.
își ținea picioarele larg desfăcute
să intre muzica în ea. dansa
din jumătatea de sus a trupului,
goală, pe nisip. nu mai semăna cu ea însăși -
un zâmbet îi atârna din gură
ca unei pisici coada șoarecelui prins.

pur și simplu stătea pe nisip
și dansa
cu jumătatea de sus a trupului,
iar muzica desfăcea încet
aripi de șindrilă albă în vânt.

_______________
Din vol. Ultima patrie, Editura Paralela 45, 2007


CONCEPȚIA MEA DESPRE LUME ȘI VIAȚĂ


până la douăzeci de ani
toți s-au simțit datori să-mi formeze
"o concepție despre lume și viață".

alți douăzeci de ani m-am cocoșat
sub această
concepție despre lume și viață.

acum sunt un câmp
de pe care s-a smuls pielea de bitum
fiindcă într-o zi am dat naibii
concepția despre lume și viață.


SUNT TOT TIMPUL ÎN PRIZĂ:


dacă vineri trebuie să achit factura la apă, chiar de luni îmi spun mereu, îngrijată: am de plătit factura la apă, trebuie să plătesc factura la apă!

e vorba să merg în vară la Praga? încă din iar…

STANISŁAW GROCHOWIAK (1934-1976, Polonia)

GIRAFĂ ARZÂND

Da
Asta-i ceva
Sărmana construcție a fricii umane
Girafa domol fumegândă
Da
Asta-i ceva

Ceva din zidul acela de aspirină și sudoare
Cu botișorul ei ca un obuz explodat
Da
Asta-i ceva

Oare de ce sunteți putrezi de la tâmple la barbă
Ce dinte vă zăngăne în căpățâna goală
Da
Asta-i ceva

Ceva ce ne așteaptă
Util și amenințător
Ca piciorul
Ca inima
Ca burta și vătraiul
Movilă întunecoasă a cerului uman
Da
Asta-i ceva
Versul acesta eu îl scriu
Pentru mine și măgari
Pentru doi reumatici
Unuia din ei cu dureri de dinți
Căci vor înțelege
Da
Asta-i ceva

Căci viața
Înseamnă:

Să cumperi carne să toci carne
Să măcelărești carnea Să iubești carnea
Să zămislești carnea Să blestemi carnea
Să crești carnea și să îngropi carnea

Și să pregătești din carne Și să gândești cu carnea
În numele cărnii și împotriva cărnii
Pentru ziua de mâine a cărnii Pentru distrugerea cărnii
Dar mai ales dar mai ales în apărarea cărnii

FRANZ KAFKA

"A murit de frică"
Așa s-a scris
Pretutindeni doar table și ziduri simțind
Și norii rigizi ca niș…