Treceți la conținutul principal

PIOTR SOMMER (n. 1948, Polonia)

Foto: Elżbieta Lempp
MICI INFIRMITĂȚI

Infirmitatea unui copil poate fi complet măruntă -
vreo urmă sumbră a atingerii
unui vis plin de coșmar, probabil
încă în pântecul mamei,
sau poate cu totul în altă parte,
nu știu unde.

Acest băiețel de trei ani și jumătate
sau poate patru încă
nu-și dă seama
de buza de iepure.
În rest este frumos
și frumos îmbrăcat, și firește
uneori merge cu mama sa tânără
la cofetărie. Dar tot nu știe
că nu ar trebui să se uite la mine
în mod normal, nici să exagereze:
să holbeze ochii, să facă mutre,
să se smiorcăie, să-și umfle obrajii,
ca oricare alt copil.

Mai devreme sau mai târziu se va vedea
că în gura lui totul
sună altfel și că grimasele
nu i se potrivesc,
deși cuvintele mamei înseamnă acum
doar ceea ce trebuie să însemne:
"Vino la masă, că îl deranjezi
pe domnul, o să-ți dau o prăjitură".
Iar el se va duce la ea
și probabil la întrebarea
dacă i-a plăcut, va răspunde da.

LUMINILE DIN GARĂ

Luminile din gară și cele de deasupra lor se unesc,
se unesc zilele săptămânii,
vântul cu respirația -
nu există nimic care să nu se unească.

Termocentrala din Żerań stricată
și copilul meu, și femeia
pe care am ales-o cu ani în urmă datorită
ciorapilor ei albi până la genunchi cu dungă albastră.

Interesant cum se va uni lumea
mâine și în ziua următoare.
Dacă lucrurile stau altfel,
poate îmi spui cum anume.

________________

Traducere din limba polonă de Constantin Geambașu;
Poemele fac parte din vol. Dimineața pe pământ, Ed. Charmides, 2015.


Postări populare de pe acest blog

ROBERT FROST (1874-1963, SUA)

MESTECENI

Când văd mesteceni aplecați, în dreapta, în stânga,
Strâmbi lângă arborii cu trunchi întunecat și drept,
Îmi place să-mi închipui că vreun băiat s-a legănat cu ei.
Dar numai legănându-se n-ar fi putut să-i lase
Așa, încovoiați, ca după o furtună de zăpadă. Sigur,
Adesea i-ați văzut încărcați din greu
Cu gheață, în diminețile de iarnă însorite,
După vreo ploaie. Scot clinchete din crengi
Când bate vântul, și capătă culori somptuoase
Când tremurând plesnește și sticlește smalțul de pe ramuri.
Curând au să-și și lepede în soare scoici de cristal,
În avalanșe spulberate peste crusta de zăpadă -
Atâtea cioburi mărunțite să se troienească-n jur,
Încât ai crede că s-a spart și prăvălit cupola cerului.
Povara lor îi trage-n jos spre mărăcinii - uscați de ger;
Dar nu se frâng, deși, dacă-au rămas încovoiați
Atât de multă vreme, nu se mai îndreaptă.
Le vezi trunchiurile arcuite astfel prin păduri
Ani după aceea, cu frunzele alunecându-le pe pământ
Ca niște fete care s-au lăsat pe brânci și își revarsă
În …

ERICH FRIED (1921-1988, Austria)

NUMAI CĂ NU
- fragment -
Viața ar fi fost mai simplă dacă nu te-aș fi întâlnit Numai că nu ar fi fost viața mea
MICĂ PILDĂ
Și viața netrăită ia sfârșit poate doar ceva mai lent precum bateria unei lanterne de nimenea folosită
Dar asta nu ajută prea mult: Dacă vrei (să zicem) această lanternă după ani și ani s-o aprinzi nu mai iese nicio respirarea-a luminii iar dac-o deschizi nu-ți găsești decât oasele iar dacă ai ghinion și ele de tot măcinate
Așa că la fel de bine ai fi putut lumina
____________________ Traducere de Grete Tartler. Din vol. Poezie germană contemporană, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1991

STANISŁAW GROCHOWIAK (1934-1976, Polonia)

GIRAFĂ ARZÂND

Da
Asta-i ceva
Sărmana construcție a fricii umane
Girafa domol fumegândă
Da
Asta-i ceva

Ceva din zidul acela de aspirină și sudoare
Cu botișorul ei ca un obuz explodat
Da
Asta-i ceva

Oare de ce sunteți putrezi de la tâmple la barbă
Ce dinte vă zăngăne în căpățâna goală
Da
Asta-i ceva

Ceva ce ne așteaptă
Util și amenințător
Ca piciorul
Ca inima
Ca burta și vătraiul
Movilă întunecoasă a cerului uman
Da
Asta-i ceva
Versul acesta eu îl scriu
Pentru mine și măgari
Pentru doi reumatici
Unuia din ei cu dureri de dinți
Căci vor înțelege
Da
Asta-i ceva

Căci viața
Înseamnă:

Să cumperi carne să toci carne
Să măcelărești carnea Să iubești carnea
Să zămislești carnea Să blestemi carnea
Să crești carnea și să îngropi carnea

Și să pregătești din carne Și să gândești cu carnea
În numele cărnii și împotriva cărnii
Pentru ziua de mâine a cărnii Pentru distrugerea cărnii
Dar mai ales dar mai ales în apărarea cărnii

FRANZ KAFKA

"A murit de frică"
Așa s-a scris
Pretutindeni doar table și ziduri simțind
Și norii rigizi ca niș…