Treceți la conținutul principal

ROGER McGOUGH (n. 1937, Anglia)


CE EȘTI TU
(fragmente)

ești laba pisicii
în somnul peștișorilor aurii din miez de noapte

ești valuri
care mi-acoperă picioarele cu pleduri reci

ești ursulețul de pluș (ca și nou)
găsit la locul unui accident rutier

ești o zi pierdută
din viața unui asasin de copii

ești copacul subacvatic
în jurul căruia rotesc peștii ca frunza

ești verdele
a cărui adâncime nici nu mi-o pot imagina

/.../

ești depărtarea
dintre accident și cabina telefonică
măsurată în bătăile inimii

/.../

ești clipa dinainte
ca orbul să-și pună ochelarii săi negri

/.../

ești clipa dinaintea
prefacerii norilor în locomotive
fără de milă azvârlite-n soare

/.../

ești clipa dinainte
ca pata de lumină a reflectorului în întuneric
să-nhațe ca un crab cântărețul

ești clipa dinainte
ca sămânța să se cuibărească în pântec

ești clipa dinaintea
prăbușirii nervoase a ceasurilor
când nu vor să mai țină pasul cu nebunia omenească

/.../

ești clipa de mândrie
dinaintea celei de a cincizecea mătănii

ești clipa când poemul
asemenea unui monarh se stinge
în înserare

________________

Trad. Margareta Sterian.
Din vol. Eternă bucurie-i frumusețea. Antologie de poezie britanică de Margareta Sterian, Ed. Dacia, 1977.

Postări populare de pe acest blog

CLAUDIU KOMARTIN (n. 1983, România)

ROMANIAN ODDITY

Am văzut locul în care oamenii muncesc și în somn
acolo m-am îndrăgostit de o femeie galbenă
pentru care eram o ciudățenie din altă lume:
un țigan poliglot a cărui voce răsună gutural în tăcerea
unui oraș-fantomă locuit de 10 milioane de roboți.

când am renunțat să mai cer înțelegere și căldură,
m-am desprins de pământ ca într-o legendă budistă
iar corpul meu a plutit pentru o vreme
printr-un hău plin de neoane și cabluri optice -

într-o clipă totul a ars, în fața ochilor mei
împăienjeniți de dorință și nebunie,
ca o peliculă cu manechine care imită mișcările omenești
din vremea filmului mut.

________________________
Din vol. Un anotimp în Berceni, Ed. Cartier, 2010.


GLASURILE

2. (VREAU SĂ TE CRED CÂND SPUI)

Vreau să te cred când spui
că va veni cineva
cu un zâmbet perfect
și cu gesturi definitive
o insectă cu suflet de doică
să mă-mpingă spre ziua de mâine
cum duci un cal dărâmat de tristețe
seara         către abator

POEM PENTRU CEI DE PE URMĂ

Let them see each other clean, in killing light.
 …

IOANA NICOLAIE (n. 1974, România)

ALTER

Într-o zi mirosind a vulpi
cu pieile tăbăcite de cei 34 de ani
                ai tatălui
şi spaima unui uter ros pe dinăuntru
am văzut cercul de parafină lărgindu-se
într-un soare rânjind uleios

în răbufnirea de felinar stacojiu
tăind muşchii îngenuncheaţi ai burţii
mi-am văzut viaţa ca o vomă sfârşită
în oceanul de alge şi viermi
dintr-o piatră
                de cercel ieftin

am văzut darul neștiut
zvâcnind împletit spre gâtul plăpând

și bolovanii urletului creșteau
                în revărsări de ape gelatinoase
peste cerurile ciocnindu-se
peste sorii împreunaţi
ca broaştele ţestoase-n acvarii

am văzut bruma de stele aprinse
        într-un lănţug aruncat la container
şi eşarfele laminate ale frigului
                                   tăindu-mi spinarea
şi respiraţia ca un măr putred
umplându-mi traheea

am văzut cartilagiile zguduindu-se
şi frica precum înjurăturile brăzdând
fiecare centimetru din ceea ce
până atunci ştiusem
           şi-acum uitam
           şi-acum un de…

RADU VANCU (n. 1978, România)

CANTO XLII

Uneori, în capul meu, mi se
pare că merge. Dar
creierul nu-i deloc
creditabil. Creierul meu bate
într-o inimă de călugăriță
tânără, retrasă-n craniul
meu ca-ntr-o mănăstire din
Sadad.

Spetindu-se ziua
pe ogorul de cartofi dulci
din spatele mănăstirii.
Mâncând din ochii
leșinați de dragoste
maldărul de cadavre
creștine plantat la poarta
mănăstirii. Îndrăgostită
de irelevanța disperată
a vieții din jurul ei.

Uneori, creierul meu bate
în inima ei în ritmul în care
câte un cadavru creștin
e bătut în cuie de poarta
mănăstirii. Abia atunci ea
respiră într-un staccato
îmbujorat și creierul meu e
oarecum mai creditabil.

Pe de altă parte, poemele
astea ale mele-s scrise
toate pe la 4 A.M.,
când călugărița-i mereu
pe jumătate trează în