Treceți la conținutul principal

ANONIM (sec. XVIII, Transilvania / România)

OCCISIO GREGORII IN MOLDAVIA VODAE TRAGEDICE EXPRESSA
(fragment)

Testamentum Bachi

În numele fărşangului,
raiului şi vinului
celui dulce şi celui cu pelin,
să zicem toţi amin.
Vrând aşe Dumnezău
cel din tău,
pă carele cinstesc eu,
ca după această lume să mă mute,
deacă nu-i mai mult vin în bute
şi să mă ducă în rai cu dibolii
şi în tău cu îngerii,
unde să auz ocheche-ocheche
vai şi de viiaţa me.
Iacătă, dară, fiilor
şi cari mă cinstiţi tuturor.
vă las în scris testamânt,
supt păcat şi jurământ,
ca toate ale mele aşa să le daţi
precum minten vă învăţi:
foalele mieu, care-i sufletul mieu, îl mâncaţi
şi în pomana me vă uspătaţi.
Iară de-l veţi împărţi
mai la mulţi va prisosi;
faceţi dară din maţe
cărnaţe,
din cele mărunte
la ceteră coarde,
din vine
strune,
din măruntăi
tăieţăi,
din plămâne
bucate bune
şi în rânză
puneţi brânză.
Cel ficat
meargă nemestecat;
din peliţa (de) lângă plămână
facă-ş cele jingaşe mănuşi în mână,
din peliţa de burdof
facă-ş căiţă cu ţof;
din măduha în ea băgată,
facă-ş carii capul cicilesc,
pomadă şi sopon de Anglia;
cărora le sclipeşte pielea
cu acesta să vor spăla,
tare foarte or lumina.
Picioarăle
lăsaţi să le ducă cioarăle,
doară le vor duce pă dealu cu viile
să poată bea cu feriile.
După aceea le veţ aduce
în făgădău la mujice,
jucăuşii să le caute,
prin tot locul să le poarte.
Capul mieu
fie sămn la făgădău,
ochii vază cetera,
urechile (audă) sfada.
Nasu fie la buţi tolceri,
grumazu îl las să bea cine-i colceri;
gura fie uşe de şură,
doară va veni vântul de pă strugur(i) de mură.
Păru las la cei copoşi deasupra de frunte,
dar mă tem că la toţ nu va ajunge,
că nu l-or lăsa din curte.
Am doi fraţi de-a jeminea,
împărţască-mi mintea mea,
lumineze-mi la mormânt
că strălucesc pre pământ;
hainele mele toate
le împărţască mănăstirea cu soarte,
numai cât să facă pentru mine moţi
că-i cu barbă un palaclonţi.
Gârlanul mieu cel preabun
de unde ies cântări şi hori,
fetelor în şezători.
Fiii miei vii, să nu vă însuraţi,
de n-ăţi avea ce să beţi.
Fiicelor, să nu vă măritaţi,
de nu v-or cere oameni beţi.
Apoi nu beţi din părău
de nu va cură de la făgădău,
sau din dealu viilor
să să vază spuma strugurilor;
mai pă urmă de toate,
nu vă depărtaţi de cetate.
Fiul mieu Puţi, tu pre eştealalţi
îi poartă tot pe la pivniţi încărcate cu buţi,
şi unde-i vedea sămn capul mieu,
bagă-te şi plânge, că acolo au perit şi tatăl tău.
Aceasta voi mai proroci:

că şi voi toţi de această boală, ce crep eu, veţ peri,
că-i beteşug firesc de care eu nu poci să trăiesc.
Una mai ascultaţi:
canele de voi nu le depărtaţi.
Luaţi pildă de pă mine,
că eu nici acum nu teşteluiesc cana la nime;
doară undeva o voi mai putea umplea,
ca să-mi ud odată guşea.
Cu un cuvânt, ca să gat,
că cana şi pă fund au săcat,
popilor toţi şi mireni,
tisturilor şi ţăreni,
bătrânilor cu tineri,
bărbaţilor cu muieri,
pentru că uspăţul dintr-un om
nu să face toţi din toate să mânânce
şi ţineţi bine năravul mieu
ca să vă veseliţi cu a fărşangului Dumnezău.
Pă mine mă îngropaţi
fără popă, mă astupaţi
în ţintirimu făgădăului,
în cripta hordăului;
nici să mă dezgropaţi
pănă n-or veni alţi cărnaţi.
Aşe Dumnezău să vă ajute
şi această goală bute
Amin.
Vai, mori
că n-am vin!


1777-1780

Postări populare de pe acest blog

CLAUDIU KOMARTIN (n. 1983, România)

ROMANIAN ODDITY

Am văzut locul în care oamenii muncesc și în somn
acolo m-am îndrăgostit de o femeie galbenă
pentru care eram o ciudățenie din altă lume:
un țigan poliglot a cărui voce răsună gutural în tăcerea
unui oraș-fantomă locuit de 10 milioane de roboți.

când am renunțat să mai cer înțelegere și căldură,
m-am desprins de pământ ca într-o legendă budistă
iar corpul meu a plutit pentru o vreme
printr-un hău plin de neoane și cabluri optice -

într-o clipă totul a ars, în fața ochilor mei
împăienjeniți de dorință și nebunie,
ca o peliculă cu manechine care imită mișcările omenești
din vremea filmului mut.

________________________
Din vol. Un anotimp în Berceni, Ed. Cartier, 2010.


GLASURILE

2. (VREAU SĂ TE CRED CÂND SPUI)

Vreau să te cred când spui
că va veni cineva
cu un zâmbet perfect
și cu gesturi definitive
o insectă cu suflet de doică
să mă-mpingă spre ziua de mâine
cum duci un cal dărâmat de tristețe
seara         către abator

POEM PENTRU CEI DE PE URMĂ

Let them see each other clean, in killing light.
 …

RADU VANCU (n. 1978, România)

CANTO XLII

Uneori, în capul meu, mi se
pare că merge. Dar
creierul nu-i deloc
creditabil. Creierul meu bate
într-o inimă de călugăriță
tânără, retrasă-n craniul
meu ca-ntr-o mănăstire din
Sadad.

Spetindu-se ziua
pe ogorul de cartofi dulci
din spatele mănăstirii.
Mâncând din ochii
leșinați de dragoste
maldărul de cadavre
creștine plantat la poarta
mănăstirii. Îndrăgostită
de irelevanța disperată
a vieții din jurul ei.

Uneori, creierul meu bate
în inima ei în ritmul în care
câte un cadavru creștin
e bătut în cuie de poarta
mănăstirii. Abia atunci ea
respiră într-un staccato
îmbujorat și creierul meu e
oarecum mai creditabil.

Pe de altă parte, poemele
astea ale mele-s scrise
toate pe la 4 A.M.,
când călugărița-i mereu
pe jumătate trează în

IOANA NICOLAIE (n. 1974, România)

ALTER

Într-o zi mirosind a vulpi
cu pieile tăbăcite de cei 34 de ani
                ai tatălui
şi spaima unui uter ros pe dinăuntru
am văzut cercul de parafină lărgindu-se
într-un soare rânjind uleios

în răbufnirea de felinar stacojiu
tăind muşchii îngenuncheaţi ai burţii
mi-am văzut viaţa ca o vomă sfârşită
în oceanul de alge şi viermi
dintr-o piatră
                de cercel ieftin

am văzut darul neștiut
zvâcnind împletit spre gâtul plăpând

și bolovanii urletului creșteau
                în revărsări de ape gelatinoase
peste cerurile ciocnindu-se
peste sorii împreunaţi
ca broaştele ţestoase-n acvarii

am văzut bruma de stele aprinse
        într-un lănţug aruncat la container
şi eşarfele laminate ale frigului
                                   tăindu-mi spinarea
şi respiraţia ca un măr putred
umplându-mi traheea

am văzut cartilagiile zguduindu-se
şi frica precum înjurăturile brăzdând
fiecare centimetru din ceea ce
până atunci ştiusem
           şi-acum uitam
           şi-acum un de…